ncepand cu 15 februarie, crestinii au intrat in Postul Sfintelor Pasti. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.
Postul Sfintelor Pasti - felul postirii
In primele secole unele persoane posteau doar in Vinerea Patimilor, altele doua zile inainte de Pasti, altii o saptamana, in vreme ce unii posteau opt saptamani.
La sfaristul secolului al III lea, Postul Sfintelor Pasti a fost impartit in postul prepascal (Postul Paresimilor) care tinea pana la Duminica Floriilor, cu o durata variabila si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii Domnului. Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit a adoptat ca durata acestui post sa fi de sapte saptamani, durata prezenta si astazi.
Postul Mare era tinut cu rigozitate
Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau aceptate exceptiile, doar in caz de boala.
Liturghia din Postul Sfintelor Pasti
Liturghia avand un caracter de sarbatoare si bucurie, iar Postul Sfintelor Pasti fiind un timp al infranarii, Sfintii Parinti au randuit ca in perioada acestui post sa nu se savarseasca Sfanta Liturghie decat sambata si duminica. In celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se oficiaza nicio Liturghie. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite a luat fiinta datorita dorintei unor credinciosi de a se impartasi si in cursul saptamanii. Amintim ca in cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfintite la Liturghia oficiata duminica, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor sunt oferite credinciosilor spre impartasire. Pentru ca potrivit randuielii de postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare se ajuneaza pana la apusul soarelui, impartasirea se face seara dupa Vecernie.
In sambatele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca Floriilor - Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in Saptamana Patimilor, joi si sambata, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.
"Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea".
Folosul postului - Sfantul Ioan Gura de Aur
Folosul postului - Multi crestini, nedand o prea mare importanta postului, il tin fara tragere de inima sau nu il tin deloc. Si totusi, trebuie sa primim postul cu bucurie, nu cu frica si parere de rau, caci nu este infricosator pentru noi, ci pentru diavoli. In cazul demonizatilor, mult poate face postul, mai ales cand este insotit de sora sa buna, care este rugaciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).
Asadar, dat fiind faptul ca postul ii alunga departe pe vrasmasii mantuirii noastre, trebuie sa il iubim, nu sa ne temem de el. Trebuie mai degraba sa ne temem de mancarea multa, mai ales atunci cand este insotita de betie, pentru ca ea ne supune patimilor, in vreme ce postul, dimpotriva, ne scapa de patimi si ne daruieste libertatea duhovniceasca. De ce dovada a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci cand stim ca el lupta impotriva diavolului si ne izbaveste de robia pacatului?
Nu numai calugarii cu viata ingereasca sunt insotiti de puterea postului, dar si unii mireni, care zboara pe aripile lui pana la inaltimile cugetarii sfinte.
Va amintesc ca cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie, cu toate ca aveau mare indrazneala la Dumnezeu, prin virtutile lor, posteau adesea, iar postul ii apropia de Dumnezeu.
Chiar si cu mult inainte de ei, la inceputurile creatiei, atunci cand Dumnezeu l-a plasmuit pe om, i-a dat deindata porunca sa posteasca. Daca Adam implinea aceasta porunca, avea sa se mantuiasca. Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decat porunca de a posti.
Daca si in Paradis era nevoie de post, cu atat mai mult este nevoie in afara sa. Daca inainte ca omul sa fie ranit sufleteste, postul era pentru el medicament, cu atat mai mult este medicament acum, cand sufletul sau este ranit de pacat. Daca inainte sa inceapa razboiul poftelor, era absoluta nevoie de post, cu atat mai multa nevoie este acum, cand suntem in razboi cu diavolul.
Daca Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3, 19). Pentru ca Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferintele si o viata mai grea decat orice moarte.
Vedeti cum Dumnezeu Se supara atunci cand postul este dispretuit? Si nu puteti sa va inchipuiti cat Se bucura El cand tinem post. Moartea a intrat in om pentru ca a nesocotit postul si este scoasa din el prin post. Astfel s-a intamplat si cu ninivitenii.
Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand: "Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea!" (Iona 1, 1-2). Dupa mai multe peripetii (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-a dus la niniviteni si le-a spus ca cetatea lor urma sa fie distrusa: Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa! (Iona 3, 4). Cand au auzit aceste cuvinte, oamenii din Ninive nu s-au aratat dispretuitori si indiferenti. Cu totii - barbati, femei, stapani, robi, copii si batrani - au inceput sa posteasca. Ba si pe animale le-au pus sa posteasca. Iata de ce am spus mai inainte ca de mancarea multa si de bautura ar trebui sa ne temem, nu de post: mancarea si bautura au fost aproape sa distruga cetatea, pe cand postul a izbavit-o.
Proorocul Daniel a fost aruncat in groapa leilor, dar pentru ca postise, a iesit nevatamat, ca si cum ar fi fost aruncat intre oi (Dan. 6, 16-23). Dar si cei trei tineri, care au postit la randul lor, au fost aruncati in foc si au iesit de acolo cu trupurile luminoase si neatinse de flacari (Dan. 3, 19-27). Daca focul a fost adevarat, atunci cum de nu i-a ars pe acesti oameni? Daca trupurile lor erau adevarate, cum de nu au fost vatamate? Cum? Intreaba postul sa-ti spuna. El o sa te lamureasca in legatura cu aceasta taina, pentru ca taina este, cu adevarat, ca trupurile sa fie date fiarelor salbatice sau focului si sa nu pateasca nimic.
Vezi ce lupta peste fire si apoi ce biruinta peste fire? Adu-ti aminte mereu de puterea postului si primeste-l cu sufletul deschis, pentru ca este nebunie curata sa ne indepartam de el, atunci cand si de coltii leilor fereste, si de foc scapa, si pe diavoli ii indeparteaza, potolind vapaia patimilor, linistindu-ne gandul si aducandu-ne alte si alte binefaceri.
"Mi-e frica de post pentru ca strica si slabeste trupul", poate ca spui tu. Dar sa stii ca pe cat se strica materia omului, pe atat se innoieste sufletul sau (vezi 2 Cor. 4, 16). Pe de alta parte, daca vrei sa cercetezi bine lucrurile, vei vedea ca postul are grija de sanatatea trupului. Iar daca nu crezi cuvintele mele, intreaba-i pe doctori, sa-ti zica ei mai bine. Acestia spun ca sanatatea este mentinuta prin cumpatare la
, pe cand lacomia duce la tot felul de boli, care distrug trupul.
Asadar, sa nu ne temem sa postim, caci postul ne scoate din multe rele. Mai vad oameni care inainte si dupa post se imbuiba cu hrana si cu bautura, pierzand astfel folosul postului. Este ca si cum trupul nostru abia si-ar reveni dintr-o boala si cand ar
sa se ridice din
, cineva l-ar lovi tare cu piciorul si l-ar imbolnavi si mai tare. Ceva asemanator se intampla si cu sufletul nostru atunci cand inainte si dupa post nu suntem cumpatati.
Dar si cand postim, nu ajunge sa ne abtinem de la diferite mancaruri, ci trebuie sa postim si sufleteste. Exista primejdia ca tinand posturile randuite de Biserica, sa nu avem nici un folos. Din ce cauza? Pentru ca ne tinem departe de mancaruri, dar nu ne tinem departe de pacat; nu mancam carne, dar mancam sufletele celor saraci; nu ne imbatam cu vin, dar ne imbatam cu pofte trupesti; petrecem ziua in post, dar ne uitam la lucruri rusinoase. In felul acesta, pierdem folosul postului.
De aceea, postul de
trebuie insotit de indepartarea de orice pacat, de rugaciune si de lupta duhovniceasca. Numai astfel vei aduce jertfa bine-placuta Domnului si vei avea mult folos.
Mier 10 Mar - 23:58
deloc
..vb lui si eugenia daca maninc dar tot maninc ceva ....
Flori si Mirela
nimic toata ziua
cum ai putea tine post cand mai ai si vreo boala..
personal 
ca un regim alimentar strict te face pur si curat
. 
